Sunt doua din intrebarile care ne dau batai de cap, intelegand ca organismul nostru nu duce o lupta cu sine insusi si ca ceea ce resimtim sub forma simptomelor nu sunt dereglari sau probleme de care trebuie sa scapam cu orice pret.

Boala devine astfel o adaptare a unei situatii, in care organismul nostru isi foloseste propriile resurse pentru a supravietui.

De unde, insa, aceasta schimbare de paradigma?

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D. (foto), la vremea aceea internist sef la Clinica oncologica a Universitatii din München, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer.