Inca din momentul conceptiei, copilul este obiectul unor proiectii ale familiei sale. Apoi, prenumele si numele de familie si, ulterior, caracteristicile fizice, sexuale, emotionale si intelectuale sunt evaluate in functie de calitatile membrilor arborelui genealogic si prin comparatie cu fratii si surorile sale.

Ce e de facut, insa, cand copiii nostri sufera de boli grave, considerate “incurabile”, sau au comportamente inexplicabile? Cum ne vindecam copiii cand iubirea nu e de ajuns?

Psihogenealogia, dezvoltata in anii ’70, este stiinta care vindeca ranile din trecutul familiei.

In esenta, psihogenealogia ne invata cum sa ne vindecam de suferintele familiale, punand accentul pe aceste programe interioare, genealogice, care sunt puse in practica de catre ascendentii unei familii prin atribuirea unui prenume sau a unor credinte familiale sau in urma unor traumatisme.

Pentru a le asigura celor mici o educatie completa, cartile de cultura generala pentru copii sunt un aliat de nadejde pentru parinti si invatatori in educatia alternativa.

Aceste carti educative pentru copii, bogate atat in informatii despre geografie si istorie, cat si in raspunsuri la multe dintre intrebarile pe care si le pun prescolarii si scolarii despre spatiul cosmic, corpul uman, alimentatie sau societate.

Viata este un mozaic complex, compus din bucurii, reusite, drame, regrete, abandonuri, tradari, cuvinte nespuse, secrete – un labirint in care anumite episoade de viata nu isi gasesc locul si se rostogolesc din generatie in generatie.

Suferinta si traumele pe care le declanseaza sunt prea intense incat sa permita integrarea, calmarea si vindecarea completa.

Psihogenealogia este stiinta care vindeca ranile din trecutul familiei. Dezvoltata in anii ’70 de Anne Ancelin Schützenberger, psihogenealogia familiala este o abordare holistica si neconventionala in psihoterapie. Inventatoare a conceptului de psihogenealogie, Anne Ancelin Schützenberger este pioniera acestui domeniu in psihoterapie.

Psihogenealogia familiala este, in principal, o abordare contextuala si transgenerationala, care ne invata cum sa ne eliberam de scenariile familiale negative.

“De ce ne nastem? De ce suntem asa cum suntem si nu altfel? De ce nu pot sa fiu si eu ca X sau ca Y? Dumnezeu ma iubeste?”

Acestea sunt intrebari pe care toti copiii si le pun la un moment dat.

“Nu vrei sa te joci cu mine? Inseamna ca nu ma iubesti! Am iesit ultimul la joc. Nu sunt bun de nimic! Prietenul meu cel mai bun m-a abandonat! Acum se joaca cu altcineva.”

Acestea sunt adeseori emotiile celor mici in fata vietii.

V-ati intrebat vreodata, dragi parinti, cum arata povestile minunate, reflectate in mintea si sufletul copiilor de varste mici? Ce gandesc si simt ei cand le vorbesti despre natura, pasari, animale, castele fermecate? Si, mai ales, cum sa le transmiteti sentimente de iubire, prietenie, incredere in sine, curaj, bunatate?

Acestea incep in primul rand in familie si este esential ca cei mici sa le cunoasca si sa le recepteze in mod corect.

In linii generale, caracteristica cea mai interesanta a cartilor de povesti de Craciun pentru copii de la noi si de pretutindeni este tendinta de trecere, tot mai vizibila, de la poveste la educatie. Editorii romani, prin cartile publicate, se pare ca isi propun din ce in ce mai mult ca povestile, istorioarele, in proza sau versuri, sa depaseasca pragul de odinioara al basmului si sa devina mici tratate educative sau de filozofie. Fie publicand caiete de activitati inedite, fie printr-o selectie atenta a povestilor pentru copii. In general, cu o grafica cat mai fascinanta, ilustratii si desene delicate si foarte expresive.