Trei minuni traite de Regele Mihai: „Dumnezeu vorbeste omului in felurite chipuri!”

In volumul Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu gasim un fragment in care Majestatea Sa Regele Mihai I al României vorbeste despre trei minuni pe care le-a facut Dumnezeu in viata Sa. Redam mai jos acest fragment.

“Nimic nu este intâmplator in viata unui om. Omul primeste mesaje de pretutindeni, semne. Trebuie sa inveti sa le deslusesti. Este ca la invatarea unei limbi. De cele mai multe ori mesajele acestea ramân fara raspuns, nu schimba nimic in viata omului. De câteva ori, in tinerete, mi-am dat seama de caracterul necesar al unor intâmplari – si am inceput sa devin atent. Prima oara când am inteles ca tot ce se intâmpla omului seamana cu o vorbire ascunsa a fost la Florenta, când m-am operat de urgenta.

Eram in spital, asta am mai povestit, si intr-o zi mi s-a adus in camera un pachetel. Cineva mi-l trimisese din America, o fata sau un baiat de vârsta mea care auzise ca sunt bolnav. In micul pachet era o sticluta cu apa sfintita. Asa scria pe bilet. Eu eram proaspat cusut, dar din cauza bronsitei, de care inca nu ma vindecasem, tuseam si aveam niste dureri teribile din pricina efortului. Intr-o noapte, obosit de dureri si de nesomn, am luat sticluta si am baut apa, in credinta ca apa este intr-adevar vindecatoare. Or, s-a intâmplat ceva extraordinar. La o jumatate de ora dupa aceea, poate mai putin, poate mai mult, nu-mi aduc bine aminte, mi-au disparut durerile cu totul. Când s-a intâmplat asta, faptul nu m-a izbit. Mi se parea firesc sa nu ma doara nimic. Dar dupa aceea mi-am adus aminte de durerile grozave dinainte si parca nu-mi venea a crede.

Altadata a fost la Sinaia. Eram dupa o convorbire foarte incordata cu tatal meu – a fost ceva apasator, abia am adormit si, când m-am trezit de dimineata, eram trist, cu o greutate mare pe suflet. In fata Foisorului, in spatiul unui vechi teren de tenis, fusese montata o biserica de lemn trimisa de Maramures. Cum spuneam, in dimineata aceea ma simteam trist, dezamagit, moralmente eram complet la pamant – si mi-am spus ca inainte de-a pleca la Bucuresti, caci urma sa plec in cateva ore, sa intru in biserica. Mi-aduc aminte ca am deschis usa cu o cheie foarte mare si am intrat acolo. Am stat vreo zece minute asa, linistit, si in momentul când am iesit din biserica si am incuiat usa, chir in momentul acela, mi s-a luat greutatea de pe suflet. Tot raul care simtisem ca ma apasa in jos s-a risipit, eram alt om, altul chiar si decât cel care fusesem cu o zi in urma, inainte de raul ce mi-l provocase discutia cu tatal meu.

Saptesprezece ani [aveam]. Era prin 1937… Si celalalt semn ca Dumnezeu vorbeste omului in felurite chipuri, celalalt mare semn a fost ca am scapat cu viata din mana comunistilor. Asta n-a fost o lucrare a oamenilor. Este ceva greu de inteles, mai presus de toate teoriile. Multi vorbesc despre Dumnezeu ca despre ceva abstract. Eu ma refer la acel Dumnezeu care se arata in faptele noastre de fiecare zi, in latura concreta a lucrurilor.”

Foto 2: Bisericuta de lemn in care s-a rugat Majestatea Sa in 1937, aflata acum in curtea manastirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.

CLICK AICI pentru cartile despre Regele Mihai!

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.


Lasa un comentariu